NEGHIOBIE SAU TRADARE

NEGHIOBIE SAU TRADARE

Mesajde vioreldolha pe Vin Oct 10, 2008 3:39 am

NEGHIOBIE SAU TRĂDARE?

A nu acorda ajutor unui individ în pericol, constituie în codul penal delictul de omisiune de ajutor şi este grav pedepsit. Dar în cazul că acest ajutor nu este dat unei colectivităţi în pericol de a-şi pierde viaţa naţională, el este mult mai grav.
Cum poate fi calificat un asemenea fapt? El este un genocid al sufletului unui popor, al unei culturi. Valoarea diversităţii culturale, a sufletului şi a limbii unei colectivităţi naţionale, este apărată prin legile Consiliului Europei de către toate Statele care au semnat „Charta limbilor regionale sau minoritare”, promulgată la Strasbourg la 5 noembrie 1992.
Dar această valoare culturală a sufletului românesc, cu toate legile existente în favoarea ei, noi riscăm să o pierdem azi, din nepăsare şi neghiobie! Cum poate fi calificat altfel votul dat de deputata Cornelia Cazacu la APCE în favoarea dezbinării Românilor din estul Serbiei în Vlahi şi Români, după precedentul, la fel de incalificabil, al Dlor Frunda şi Vasile Ungureanu, la 9 septembrie, care au stat indiferenţi la orice sprijin pentru Istroromâni, în şedinţa plenară a Comisiei juridice a APCE?
Astfel, este continuată politica de genocid cultural faţă de populaţiile româneşti din afara hotarelor, aceeaşi cu a guvernelor comuniste, al căror debut în politica externă în 1945, a fost tocmai închiderea a 114 şcoli primare şi 4 gimnazii (licee) româneşti care existau de 100 de ani în nordul Greciei şi trecerea lor în proprietatea statului grec, împreună cu bisericile româneşti de pe acelaşi teritoriu. În afara ţării, statul român după 1990, a continuat mai departe politica vitregă a regimului comunist faţă de minorităţile istorice româneşti din alte state, fiindcă tot aparatul MAE
–cu rare excepţii- a rămas format din aceiaşi oameni de dinainte de 1990 sau de urmaşii acestora, cu aceiaşi lipsă de suflet românesc, care a caracterizat aparatul de stat comunist al cărui model a fost internaţionalismul proletar, cu acelaşi dispreţ al celor de astăzi faţă de tot ceea ce este românesc, ca şi al bunicilor lor înscăunaţi de Soviete în 1945, în numele revoluţiei proletare!
Din această cauză, ei sunt prizonieri ai viziunii cominformiste despre neam şi ţară – „România e un stat imperialist, care a ocupat teritorii străine aparţinând altor popoare, citeşte Basarabia, Bucovina de Nord, care trebuie distrus”-, şi în politica faţă de minorităţile româneşti ei sabotează aplicarea tratatelor bilaterale ale României şi a Tratatelor şi convenţiilor europene pentru minorităţi sau limbi minoritare în favoarea minorităţilor româneşti, boicotând astfel aceste tratate, căci ele nu intră în câmpul conştiinţei lor, aşa cum nu intră ideea de Patrie, România, care le este complect străină! Unde s-a deschis în Serbia de Răsărit sau în Croaţia, ori în Grecia, Bulgaria, Albania, o singură grădiniţă de copii românească, finanţată de respectivele state după normele europene în vigoare? Şi mai cu seamă, să ni se spună, unde au cerut-o, reprezentanţii oficiali ai statului nostru, din MAE? Nicăieri! Din această cauză, statele de la sud de Dunăre devin pe zi de zi ce trece, un imens cimitir românesc, în faţa cărora MAE, sistemul „ticăloşit”, priveşte nepăsător cu braţele încrucişate. Cu astfel de oameni nu se poate face nimic, soarta României şi a minorităţilor sale, este pecetluită! La aceştia se adaugă „aleşi ai naţiunii” care la APCE votează contra intereselor româneşti, apărate acolo nu de un deputat din România, dar din R.Moldova, deputatul român Vlad Cubreacov şi de un deputat din Ucraina, Dl.Ion Popescu, cinste lor!
Reprezentanţii noştri diplomatici din unele state unde există minorităţi româneşti, s-au redus la simpli încasatori de taxe de vize, de paşapoarte, de legalizări de acte şi misiţi de tranzacţii comerciale, ei reprezintă o ambasadă în care cuvântul „român” supravieţuieşte ca simplă indicaţie geografică pe firma sa, dar înăuntru a fost spălat chimic, fără a lăsa nici o urmă în inima lor, presupunând că vreodată ar fi existat. Voi da astăzi –continuând în viitor cu alte cazuri- exemplul unei singure minorităţi româneşti istorice, Istro-românii, şi al Ambasadei din Zagreb, pe care le cunosc bine. Cazul este emblematic pentru toate minorităţile noastre de la sud de Dunăre, apărate doar de câteva ONG-uri, fără nici un sprijin oficial, şi de către deputaţi români de peste hotare!
Istro-românii reprezintă ramura cea mai apuseană a românităţii şi sunt o dovadă vie a centralităţii noastre în Europa, a acelor timpuri când noi eram „navigatori –năieri- ai uscatului”, cum zice C.Noica, şi am ajuns paşnic, prin transhumanţă şi transmigraţie, până în inima continentului.
Dialectul românesc vorbit de ei este unul dintre cele patru dialecte fundamentale ale limbii române şi, evident, păstrarea lui înseamnă păstrarea integrităţii limbii române, a noastră, a tuturor!
Astăzi riscăm să le pierdem pe amândouă, şi dialectul şi pe ultimii săi vorbitori, dacă nu se traduc în viaţă de către statul român, împreună cu statul croat, normele juridice existente, care-i apără, dar rămân neaplicate, prin nesolicitarea lor cronică, de către reprezentanţii statul român!
După ce între cele două războaie mondiale, Istroromânii au avut o şcoală primară, numită „Împăratul Traian”, cu predarea în propria limbă, între 1921-1925, şi au avut o comună proprie, cu folosirea limbii lor în administraţie, Valdarsa sau Suşnieviţa, între anii 1921-1943, ambele operă a marelui patriot istroromân Andrei Glavina (1881-1925), în Iugoslavia comunistă a lui Tito, ei nu au mai avut nimic, le-a fost luat orice drept naţional. În 1991, în locul Iugoslaviei, a venit pe locurile lor, noul stat croat, ceea ce a constituit o rază de speranţă, şi multe s-ar fi putut face. În 1994 a fost înfiinţată la Triest „Asociaţia Culturală Istro-română Andrei Glavina”, care i-a scos pe Istroromâni din uitarea ultimei jumătăţi de secol, readucându-i în atenţia opiniei publice interne şi internaţionale, a tipărit o revistă trimestrială în dialect istro-român, a ţinut numeroase întruniri publice, a participat în mod activ la Conferinţele Consiliului Europei având ca temă limbile minoritare, etc. La 19 mai 1993 a fost semnat la Zagreb „Agreement on co-operation in the fields of education, culture and science between the Government of Romania and the Government of the Republic of Croatia”, care la articolul 4 prevedea trimiterea de profesori din ţara mamă la respectivele minorităţi, cea română din Croaţia şi respectiv cea croată din România şi la articolul 15 deschiderea de centre culturale şi asociaţii pe teritoriul celeilalte Părţi, iar la 18 februarie 1994 a fost semnat la Zagreb de către Preşedinţii Croaţiei şi ai României, Tratatul de bază româno-croat, primul Tratat de acest fel în istoria celor două popoare care menţionează la art. 17 –lucru nou şi foarte important- existenţa pe teritoriul respectivelor ţări a celor două minorităţi, cea română în Croaţia şi cea croată în România, prevăzând, la acelaşi art. 17, paragrafele 1 şi 3, protecţia şi realizarea drepturilor persoanelor aparţinând celor două minorităţi şi aplicarea de către Părţile Contractante a standardelor internaţionale pentru protecţia identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase a persoanelor aparţinând respectivelor minorităţi naţionale.
Deşi acest Tratat a fost ratificat de Parlamentele din cele două ţări încă din anul 1994 (septembrie 1994), ambasadorii pe care statul român îi ţine în funcţie la Zagreb, nu cunosc conţinutul Tratatului, iar în cazul unui precedent ambasador, Dl. Constantin Ghirdă, nici măcar existenţa acestui Tratat! Ambasadori ai statului nostru în ţări cu minorităţi româneşti care nu cunosc legile noastre, Tratatele noastre bilaterale, şi nu cunosc nici legile europene în materie de minorităţi –Convenţia cadru pentru minorităţi în Europa din 1995, etc, etc.- şi nici măcar Charta europeană a limbilor regionale sau minoritare, adevărată „Biblie” a Europei contemporane în materie de minorităţi, sunt o ruşine şi un pericol pentru ţara pe care o reprezintă!
Pentru ce sunt trimişi la Zagreb, pe banii contribuabilor români, aceşti domni, dată crasa, ruşinoasa lor incompetenţă? Actuala ambasadoare de la Zagreb, Doamna Oana Cristina Popa, nu ştie nimic exact despre Tratatul de bază româno-croat, vezi şi răspunsurile sale în interviul ce i-a fost luat în iunie 2007 de către revista „Formula AS”. Doamna ambasador a venit în aprilie 2006 cu maşină oficială cu şoferul ambasadei până la Pola, unde a întâlnit pe Preşedintele Regiunii Istria, care a invitat-o să viziteze satele istroromâne, dar Domnia sa s-a dus în port la un stand comercial, ceea ce este bine, dar apoi, gata, s-a întors acasă şi la Istroromâni nu a mai mers niciodată...
Cine-i alege, cine-i selecţionează pe aceşti ambasadori şi pe ce criterii? Pentru ce sunt trimişi la Zagreb, pe banii contribuabilor români, aceşti domni?
Ca o replică la incapacitatea M.A.E. din ultimii 17 ani, Asociaţia „Andrei Glavina” a organizat în aprilie 2000, la Pola, în colaborare cu Facultatea de Filosofie şi Istorie, al cărui decan era Dl.Prof. Goran Filipi, un studios al dialectului istro-român, primul Sympozion istro-român, la care a răsunat pentru prima oară într-o aulă academică un discurs în limba umililor ţărani istro-români, ţinut de Preşedintele Asociaţiei Culturale Istroromâne „Andrei Glavina” , ca un act de dreptate faţă de veacurile de întuneric în care istoria şi stăpânirile i-au ţinut pe aceşti oameni şi limba lor. În urma acestui Sympozion, la care au participat reprezentanţi oficiali din România, printre care un deputat şi un senator, secretarul de Stat Viorel Badea, Directorul DRRPH, a încheiat un Acord de parteneriat între Statul român şi Asociaţia „Andrei Glavina”, semnat pentru Statul român de Dl. Viorel Badea şi pentru Asociaţia „Andrei Glavina” de preşedintele acesteia, Dr.ul Emil Petru Raţiu.
Acest acord prevedea deschiderea unui curs de limbă, istorie şi geografie a României, ţinut voluntar de Dr. Emil Petru Raţiu, în satele istro-române, după acordurile prealabile ale MAE, prin Ambasada de la Zagreb, cu autorităţile competente croate, precum şi înfiinţarea a două case de cultură istro-române, una la Suşnieviţa şi alta la Jeiăn. Cu toate numeroasele solicitări ale Preşedintelui Asociaţiei „Andrei Glavina” la Bucureşti, de acolo nu a mai venit nici un răspuns, totul s-a blocat, s-a terminat în gol. Cine a „frânat”, a sabotat „de sus” ţinerea acestor cursuri, o primă aplicare, ad-hoc, a prevederilor Tratatului bilateral româno-croat, pe care Dr.ul Raţiu spera să-l pună în sfârşit în mişcare, în acest fel, în ciuda inerţiei obstinate a Autorităţilor noastre?
„Clonii” vechiului regim, cu vechea mentalitate cominformistă, –mimetizaţi azi în „democraţi” de modă nouă-, Dl. Ambasador Constantin Ghirdă, căruia serviciile noastre de informaţii, urmaşe ale celor vechi, i-au cerut ca om „avizat” şi oficial, părerea „competentă” şi cu „competenţele” D.sale, bineînţeles, totul a fost sabotat?
Chiar şi încercările timide, rareori când au fost, din partea oficialităţilor de a face ceva în favoarea Istroromânilor, au fost spulberate de la centru, de la MAE şi de către servicii: în 1995, când subsemnatul a fost invitat la Triest de către secretarul de stat la MAE, pe atunci, Dl. Adrian Dohotaru, cu intenţia de a merge împreună la Românii din Istria, un „ordin de sus”, l-a „sfătuit” pe secretarul de stat, în ultimul moment, să nu mai facă această vizită!
În 2002, după o convorbire personală la Ambasada din Zagreb, cu ambasadorul Mihai Dinucu, acesta, aparent, era convins să ceară superiorilor săi la Bucureşti, la o reuniune a ambasadorilor la care urma să plece, activarea prevederilor tratatului româno-croat în favoarea Istro-românilor. După întrunire s-a întors la Zagreb complect schimbat, eschivându-se de la orice discuţie, pentru ca la insistenţele Dr.ului Raţiu, la urmă să declare scurt că de la Bucureşti nu a fost admis să se ceară părţii croate punerea în aplicare a prevederilor Tratatului româno-croat în ce priveşte Istro-românii. S-a întâmplat un lucru asemănător, pentru cursurile de limbă, istorie şi geografie a României?
Iar în cazul Istro-românilor totul ar fi atât de simplu de rezolvat, Croaţia nu este Grecia şovină şi intolerantă! Croaţia a finanţat, în întregime, cheltuielile pentru Sympozionul istro-român din anul 2000, -inclusiv pentru cele câteva zeci de oficiali români veniţi la Sympozion!- , dar nesolicitată, nu poate rezolva problemele minorităţilor noastre. Croaţia are 14 minorităţi recunoscute, pentru care alocă în total sume de zeci de milioane de kune în fiecare an, corespunzând la câteva zeci de milioane de euro, acordând drepturi care pentru Istroromâni –ca şi pentru alte minorităţi ale noastre- guvernele noastre se obstinează să nu le ceară, conform reflexelor antiromâneşti, devenite o a doua natură, a aparatului care la noi deţine şi-şi perpetuează puterea.
Ar fi deajuns ca un ambasador al nostru, demn de acest nume, să meargă în Trg (Piaţa) Sveti Marka nr.2, la „Oficiul pentru comunităţile sau minorităţile etnice al guvernului Republicii Croaţia” din Zagreb, şi să ia de acolo toate datele, pentru a vedea aplicarea legilor croate faţă de minorităţi, fără a mai vorbi de reciprocitate – Croaţii Caraşoveni au la noi 3 grădiniţe de copii în limba lor,
2 şcoli primare, o secţie la liceul sârbesc „Dositei Obradovici” de la Timişoara, un deputat în Parlamentul de la Bucureşti şi sunt circa 3000 de suflete, dar au fost vizitaţi de două ori de primul ministru croat şi odată de Preşedintele Croaţiei, care au cerut aplicarea legilor din Tratate şi Acorduri în favoarea lor, căci Ministerul lor de externe nu a sabotat pe conaţionalii săi, cum se întâmplă în cazul MAE. cu minoritarii români! În favoarea Istro-românilor este şi „Charta limbilor regionale sau minoritare” a Consiliului Europei, ratificată de mult timp atât de România cât şi de Croaţia, deoarece prevederile şi spiritul ei nu condiţionează protecţia legală a unei limbi minoritare de statutul de minoritate naţională (punctul 17, „Approche et concepts fondamentaux”).
Şi să nu uităm că la Bruxelles comisarul pentru limbile comunitare este un român, Dl. Leonard Orban! Şi să nu irosim ceea ce destinul ne oferă bun şi preţios!
Dar pentru aceasta este nevoie ca vechiul sistem „ticăloşit”, cu vechea mentalitate cominformistă, să fie curăţat din rădăcini. Îndepărtarea unor ambasadori incompetenţi şi nemotivaţi, fără sentiment naţional, prin înlocuirea lor cu alţii mai competenţi şi chiar cu dragoste de neam, nu ar rezolva situaţia de stagnare a politicii noastre faţă de etnicii români, deoarece aceşti ambasadori mai buni ar fi nişte „muşte albe” în cadrul unui sistem „ticăloşit”, antiromânesc, care le-ar împiedica orice acţiune. Pagubele pe care ei le-au făcut şi le fac poporului român sunt inestimabile.
Avea poate dreptate, fostul Preşedinte Constantinescu, să declare că este prizonierul unui sistem securisto-mafiot şi nu poate face nimic? Sunt întrebări cum nu se poate mai grave.
Conducătorii de astăzi ai ţării, guvernul, Preşedinţia, au datoria să facă lumină şi curăţenie, altfel istoria îi va acoperi nu cu uitare, ci cu un enorm reproş că ceea ce ar fi putut să fie un început nou, o continuare a unei revoluţii sufocate de nomenclaturişti, s-a terminat într-o uriaş fiasco şi dezamăgire. Faceţi curăţenie de sus până jos!
Împiedicaţi ca pădurea să piară dinăuntru, curăţiţi pădurea noastră de uscături şi de cei care taie dinăuntru falnicii, secularii arbori ai neamului românesc, în Istria, în Timoc, şi în alte părţi.
Aveţi această datorie faţă de acest popor, înşelat şi batjocorit, cum spunea Preşedintele Băsescu la 5 octombrie a.c.. Aşteptăm fapte!
8 Octombrie 2008 Dr. Emil Petru Raţiu
Preşedinte al Asociaţiei culturale istroromâne „Andrei Glavina”
vioreldolha
Site Admin
 
Mesaje: 635
Membru din: Mar Mar 25, 2008 11:55 am

Re: NEGHIOBIE SAU TRADARE

Mesajde lorelai_2306 pe Mar Oct 14, 2008 9:07 am

CE CREDETI CA AM PUTEA FACE CONCRET PENTRU EI?
lorelai_2306
 
Mesaje: 5
Membru din: Lun Aug 11, 2008 7:19 am

Re: NEGHIOBIE SAU TRADARE

Mesajde solovastru pe Dum Mar 01, 2009 11:14 pm

Domnule Viorel Dolha va respect si va admir foarte mult pentru munca si eforturile pe care le faceti pentru redobindirea identitatii nationale a romanilor din apropierea Romaniei in special a celor din Balcani supusi unui puternic proces de asimilare.Timp de 50 de ani in Romania regimul comunist anti-national a trecut sub tacere istoria si realitatil;e romanilor din Balcani astfel ca nu se vorbea aproape de loc despre ei in scoala si societate iar astazi multi dintre concetatenii nostrii nu stiu mai nimic despre ei.Imi pare bine ca in ultimii ani situatia s-a mai schimbat si ca au aparut oameni care fac eforturi pentru pastrarea identitatii nationale a acestor romani si pentru readucerea lor lor in sanul romanismului.Acesti romani astazi aproape uitati sint compatriotii nostrii , fac parte din punct de vedere cultural (daca politic nu) din natiunea romana iar noi romanii din tara nu trebuie sa-i uitam iar statul roman are obligatia sa-i revendice din punct de vedere cultural si sa-i ocroteasca.Este pacat ca romanii din Balcani in mare parte nu isi mai cunosc bine originea si istoria si la fel de pacat ca in tara copii si tinerii mai ales nu stiu mai nimic despre aceste comunitati romanesti amenintate si tratate in mod barbar de catre statele din Balcani .Dar aceasta situatie se poate schimba exemplul pe care trebuie sa-l avem in minte este al ungariei care isi apara cu indirjire identitatea culturala a etnicilor maghiari aflati inafara teritoriului statului in romania, slovacia , serbia.Si noi romanii trebuie sa urmam acest exemplu si sa incepem sa ne apropiem de romanii nostrii de la sud de Dunare si nu numai iar acestia sa reinceapa sa se considere romani si sa vada Romania ca pe tara mama.
solovastru
 
Mesaje: 1
Membru din: Dum Mar 01, 2009 11:02 pm


Înapoi la ROMANII DE PESTE HOTARE

Cine este conectat

Utilizatori ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 2 vizitatori

cron