|
|
|
|
|
Încă
din 1857 învățătorii arădeni cereau organizarea unor conferințe
învățătorești. Acestea s-au organizat din 1863 după instrucțiunile
lui Andrei Șaguna. Din 1869 apar cereri repetate de a se înființa
,,reuniuni învățătorești.
În Arad, unde funcționa cea mai veche preparandie românească,
omul providențial și care a avut la inimă cauza școlilor și
învățătorilor a fost Vicențiu Babeș. El adună învățătorimea
din eparhie în 20 aprilie 1872, în săptămâna luminată și constituie
,,Reuniunea Învățătorilor Români Greco-Ortodocși din Dieceza
Aradului fiind ales președinte.
MAI MULTE AICI
E
prima zi de grevă în învățământ. Nu pot înțelege de ce statul
nu judecă după aceleași principii de bun simț după care ia
decizii o familie cât de sărmană. Părinți simplii își iau
de la gură pentru a le fi bine copiilor. De ce nu înțeleg
și statul și comunitățile locale că nimic nu ar trebui să
fie mai important decât a asigura viitorul copiilor nației/localității.
Iar școala este leagănul în care se coc mințile și inimile
celor care ne sunt tuturora mai scumpi decât lumina ochilor.
Statul însă acționează ca o familie degenerată. Constituția
îi pare facultativă în ce privește sintagma ,,prioritate națională,,.
Statul e surd la strigătul cadrelor didactice, e orb la precaritatea
bazei materiale din prea multe școli, e iresponsabil când
asistă la fenomenul de părăsire a sistemului de către din
ce în ce mai mulți dascăli de calitate. Nu se întreabă nimeni
de ce tot mai puțini dintre copii își mai doresc să trăiască
precum doamna sau domnul lor când vor fi mari.
MAI MULTE AICI |
|
|
|